Ora 23 si multe minute, timpul a expirat si i-am intanlit privirea...M-a luat de mana si mi-a atins inima,m-a strans in brate si mi-a castigat sufletul..Sarutul si atingerea lui m-au adus in culmile fericirii...imi regasisem zambetul real...dar ca orice vis frumos ,distrus in zori, trebuia sa plece..trist...trist ca nici macar nu pot sa incerc sa il opresc ... si " mi-am regasit mandria intr-un alcolic notoriu"...
Am simtit imbratisarea ta stransa ,12 februarie,dimineata in care am avut acel sentiment de "dupa ce am trait asta pot sa mor" l-am simtit din plin si l-am inteles pentru intaia oara...si fiecare amintire imi intensifica albastrul ochilor.....plutesc, din nou...fara destinatie!? .
Timpul vindeca ranile si ochii care nu se vad se uita..dar zambetul ,privirea calda si imbratisarea lui stransa imi apar in minte si imi vitalizeaza simtirile 25 de ore pe zi....
