6 iunie 2012

Nimeni spre nicaieri...

M-am trezit brusc intr-un film, in care, la pauza s-au schimbat actorii.Aici, oamenii vorbesc frumos si mult, dar, nu fac nimic.Sunt singura in mijlocul multimii si toti ma striga si ma privesc de parca m-ar cunoaste...privesc in jur dar nu raspund,pentru ca nu cunosc pe nimeni si plec... Orgolioasa, obsedata de mandrie, repar greselile prea tarziu sau niciodata.Aleg sa tac , confesiunea e o slabiciune, pastrez propriile secrete si imi primesc pedeapsa in tacere. Caut frumosul in tot in timp ce-mi savurez dezamagirea.TOT-ul devine ieftin ...uit ce sunt si devin ce-as putea fi..cuvintele tac inchid ochii si raman dependenta de povesti...visez...