OANA TRIFU
In ultimul timp intalnesc tot mai multi barbati la manichiura. La cosmetica. La coafor. Barbati care ne coafeaza. Barbati cu care barfim barbatii pe care ii iubim. Barbati cu care dormim prieteneste fara a naste nicio tensiune sexuala. Barbati pe care ii invitam in lumea noastra fara a-i putea iubi. Iartati-ma dar nu am gasit o metafora potrivita, asadar o voi spune ca atare: Acestia barbati nu sunt barbati cu adevarat.
Nu am nimic, dar absolut nimic impotriva homosexualilor. Metrosexualii in schimb imi displac profund. Nu imi place sa stiu ca un barbat detine mai multe parfumuri, lotiuni sau produse de ingrijire a parului de cat mine. Nu-mi place sa-l stiu epilat prin zonele pe unde stiu sigur ca profilul sau hormonal ii comanda pilozitate. Nu-mi place sa-i stiu mainile rasfatate cu creme care ii fac pielea ca de bebelus.
Pentru ca in mintea mea un barbat ar trebui sa doboare cu bratele goale un balaur pe de-ntregul, in timp ce mainile ca de portelan nu-mi inspira deloc putere. Nu-mi place sa-l stiu coafat si gelat, nu il suport cand isi petrece mai mult timp in fata oglinzii decat mine, sau cand se codeste in fata sifonierului precum o fetita la raftul de jucarii. Pentru ca un barbat trebuie sa ramana barbat: puternic, sigur pe sine, capabil sa protejeze femeia de langa el, capabil sa o poarte departe de pericol fara a-i fi teama ca isi va pata pantofii din piele de caprioara.
Mi-e teama totusi ca metrosexualii au luat nastere din cauza noastra, a femeilor. Ori cel putin a celor care si-au pus in minte sa cucereasca lumea. A femeilor care au suflat prin inteligenta si incapatanare scaunele de manageri. A femeilor care si-au dorit posturile de constructori. A femeilor care si-au tras sacoul pe umeri, au insfacat laptopul de 3 kile, cafeaua in pahar de carton si au muncit pe branci pentru a dovedi ca sunt cele mai bune. Celor care si-au legat trompele pentru a arata ca nu au nevoie de concediu de maternitate. Care au inghitit zi de zi anticonceptionale pentru a fi lucide 28 de zile din 28. A femeilor care au uitat ca sunt femei. Ca ar trebui sa fie gingase, sensibile, sa stie sa planga, sa se lase iubite, protejate si aparate de barbatii cu maini aspre.
Au intors lumea cu fundul in sus numai pentru a dovedi cat sunt de destepte. Dar daca am fi fost intr-adevar inteligente, i-am fi lasat in continuare pe ei sa creada ca sunt mai cu mot. Ca rezultat, s-au resemnat si au ajuns sa ne coafeze motul, sa ne smulga spranceana si sa ne prepare cafeaua. La schimb, noi le juram protectie eterna si dragoste mamoasa. De-ar fi sa tragem linie si sa calculam cum stau lucrurile cu adevarat, am intelege ca de fapt am castigat batalia sexelor, dar am pierdut intreg razboiul vietii. Ca am facut un troc hidos, oferindu-ne feminitatea in schimbul puterii, troc pe care barbatii de la coada cratitei l-au acceptat bucurosi.
Somam barbatii adevarti sa-si scoata capul din nisip. Sa lase feonul, scutecul si polonicul si sa redevina ce au fost odata. Sa incetam odata pentru totdeauna jocul de-a femeia-barbat si barbatul-femeie.
